ADRIAN GRAUENFELS
                                             
           

                     Război cu Iranul

În această după-amiază, morți incomozi
Plutesc în roiuri, în holuri, peste stradă
devin amintiri la marginea zilei
Și ne privesc cu invidie. Voi ați avut noroc

Sunt total aleși la nimereală
de gravitație, vânt, capricii și de zeița norocului Spectrali ca oamenii pe care i-ai întâlnit la serviciul militar
Unii amabili.
până la apusul soarelui când încep alarmele ești în siguranță.
Înfricoșat de sirenă, vezi de la fereastră cum oamenii se estompează
Dispar în crăpăturile vieții, după uși închise
Se presupune că sunt bine familiarizați cu adăpostul
Cine l-a construit? Unii nu au, ca mine

A fost o vreme când apusul era blând,
Ora ceaiului, a ziarului și a căderii pe gânduri Dificultăților întregii zile, a tuturor
Acum aștepți crispat sirena

Un copil plânge
Un câine nu înțelege buumul
Ora fatală trece, fără niciun prieten,
un crainic adormit anunță morții,

Și grâul este pe câmpuri. Soarele apune în spatele unui bloc rămas în picioare, iar lumea este oarbă
a mai trecut o zi, au mai fumat o țigară.

Gândește-te la istoria familie tale cu toată intensitatea.
Bărbații sunt pe scări, nu vor aștepta femeile
Există o privire care te străpunge
eu voi muri sau tu?
Repede, ușa de metal se închide cu zgomot.
    

       
              Din nou Războiul...

din nou sub bombe, căutam victorii
nu știm că ne-au înfrânt, e prea devreme
stăm pipăind certitudini
sub vulturi mari, care fac reverențe

adevărul e făcut din lumină şi fum
petalele unui vișin japonez nici nu există
decât în imaginile cumpărate iarna
când mamele concep vlăstare
soldații unui viitor război

discutând cu generalul acestor vremuri tulburi
îţi dă prin cap să-i smulgi şiret trandafirul atomic uitat pe masa de lucru
cu o mare şi onctuoasă sărutare
îți iei rămas bun de la materie
ca de la un adevăr care se stinge
o ruină fumegândă
peste care răzlețe cadavre
cuminți, așteaptă implozia
etalând în aerul palid
câștigatele cu sânge medalii...

             ŞAH și REGE

Regina semeaţă priveşte câmpul de luptă
Vede frumuseţea oceanului,
Migdalii regatului în floare
Sufletul meu trântit de pe cal-pion secund
Lânga echerul negru
plin de alge şi scoici
Nebunul, de iubire beat îşi fugăreşte umbra cheală
Ea : în pat cu episcopul lepădată de centura de castitate duminicală
face dragoste cu năbădai şi gemete zgomotoase
MAT : Regele nostalgic şade decapitat cu capul său în mâini
Plânge pătratul alb, plin de uimire .
ovalul perfect al unei zile moarte.

              Munții Caucaz

În Caucaz era Lenin cu cizme
căuta arme și partizani
sau parti-zâne
după sezon
ciuperci otrăvite de burghezie
soacre și aristo-soacre care l-au citit pe Marx
în zilele de Revoluție
după ceaiul de la ora cinci

  Din volumul Război cu IRANUL – Adrian Grauenfels           A SAGA Project Poezie și fum Cu imagini - AI

mai mult........