Liviu Antonesei

                                                                                                              

Web Design

 

                          Liviu Antonsei -web

 

            LIVIU ANTONESEI
                     
                        

               O interpretare la 1984 de Orwell


      
Pīnă zilele trecute, nu știam nimic despre pagina Tristan and The Classic de pe Youtube. Dar prietenul nostru, poetul și editorul Adrian Grauenfels, mi-a trimis un link spre un video īn care este interpretată celebra carte 1984 de George Orwell. Am citit multe interpretări la carte, ca și la alte distopii, am cīteva cărți de culegeri de studii și īn bibliotecă. Interpretarea mi s-a părut nu doar interesantă - cum interesante mi s-au părut și alte „lecturi din clasici” de acolo -, ci și convingătoare. Și eu cred că problema esențială īntr-o societate distopică este controlul limbii, instalarea celebrului newspeak. Īn fond tehnologia de supraveghere de acolo este astăzi mult depășită, cea de acum fiind multmai eficientă și īn continuă expansiune, dar controlul limbajului, īn care s-au făcut de asemenea „progrese” notabile rămīne esențial. Cine controlează vorbirea cobtrolează gīndirea. Avertismentul acestui scurt film nu este deloc exagerat - Dystopia is here! Filmul este subtitrat īn limba romānă, dar vă propun, dacă nu preferați să ascultațiīn engleză, să folosiți traducerea mult mai corectă a lui Adrian pe care o atașez.

Azi toți citează pe George Orwell. Politicieni, prezentatori de știri, prietenii tăi de pe Twitter. Toți susțin că 1984 este un avertisment despre cealaltă parte. Dar aproape nimeni nu a citit cu adevărat manualul. De fapt, este cartea pe care majoritatea oamenilor pretind că au citit-o, de fapt, nu au citit-o. Oamenii cred că 1984 este o carte despre supraveghere. Cred că pericolul este camera de pe perete sau microfonul din arbuști, poliția gāndirii venind și arestāndu-te pentru exprimarea unor idei greșite. Fratele cel Mare te urmărește. Se īnșală. Deși aceste lucruri sunt temeri viscerale care ne captează atenția, adevărata amenințare īn 1984 este mult mai periculoasă și subtilă. Orwell nu se temea de camere. Se temea de atrofia lingvistică. Īn 1984, el a prevăzut o lume īn care guvernul nu trebuie să interzică cărți problematice pentru că nimeni nu ar avea vocabularul necesar pentru a le īnțelege oricum. Singurele cărți pe care oamenii le-ar citi ar fi gunoi simplist – o maculatură care armonizează cu modul corect de a privi lumea. Cărți cu un vocabular atāt de simplu și subiecte atāt de ușoare īncāt ar satisface o lume incapabilă de a gāndi ceva original. Guvernul fratelui cel Mare din 1984 a īnțeles această veritate monstruoasă. O adevăr pe care majoritatea dintre noi nu īnțelegem că, dacă nu poți rosti cuvāntul, nu poți susține ideea. Dacă nu poți spune rebeliune, nu poți niciodată să te răzvrătești.
 


Acesta este protocolul new speak īn 1984 și este, de departe, cea mai sinistră construcție tiranică din toată cartea. Și totuși, dacă te uiți la modurile īn care comunicăm astăzi, folosind cuvinte cheie atāt de vagi īncāt să cuprindă orice vrei tu, sau utilizarea emoji-urilor sau a sunetelor de 5 secunde pentru a transmite o idee, atunci īți vei da seama că Fratele cel Mare nu vine spre noi. Este deja o realitate. Conform lui George Orwell, pentru a īnțelege arma, trebuie să īnțelegem fierarul. Eric Blair, pe care īl știm ca George Orwell, nu a scris această carte īntr-o bibliotecă confortabilă. A scris-o după ce a văzut realitatea dizolvāndu-se īn Războiul Civil Spaniol. Vorbind despre acea vreme, Orwell a scris. „Īmi amintesc că i-am spus o dată lui Arthur Koestler: Istoria s-a oprit īn 1936."  La care el a dat din cap īn īnțelegere imediată. „La o vārstă fragedă, am observat că niciun eveniment nu este vreodată raportat corect īntr-un ziar. Dar īn Spania, pentru prima dată, am văzut rapoarte din ziar care nu aveau nicio legătură cu faptele, nici măcar relația care este implicată īntr-o minciună obișnuită. Am văzut bătălii mari raportate unde nu a avut loc nicio luptă și tăcere completă unde sute de oameni au fost uciși. Am văzut trupe care au luptat cu curaj, denunțate ca fiind lași și trădători, și altele care nu au văzut niciodată un foc tras fiind proclamate ca eroi ai victoriilor imaginare. Și am văzut ziare īn Londra retraducānd aceste minciuni și intelectuali dornici construind suprastructuri emoționale asupra unor evenimente care nu au avut loc niciodată”.

Īn romanul 1984, arma supremă a partidului este new speak. Scopul new speak nu este să inventeze cuvinte noi, ci să le distrugă. Sinologul din carte spune cel mai bine. Este un lucru frumos distrugerea cuvintelor. Acum, lasă acest lucru să se pătrundă timp de un minut. Distrugerea cuvintelor. De ce este o idee atāt de puternică, conform lui Orwell? Este pentru că fiecare cuvānt pe care īl pierzi este o idee pe care nu o poți procesa corect. Dacă nu ai un cuvānt pentru onoare, poți simți ocazional această vagă senzație de ceva īn tine, dar cu siguranță nu ai ști cānd onoarea nu este prezentă īntr-o situație īn care lipsește. Dacă nu ai un cuvānt pentru tiranie, vei confunda acea situație cu siguranța.

Acum, consideră discursul īn media digitală. Standardul dezbaterii de bună credință, de a construi argumentul adversarului tău și de a asculta cu atenție o linie de gāndire logic dezvoltată dispare rapid. Tot ce trebuie să faci este să te uiți īn jurul tău pe YouTube pentru a vedea asta. Ceea ce se īntāmplă este că ne lobotomizăm voluntar și aceasta este new speak despre care vorbea Orwell īn 1984. Suntem convinși că propriile noastre gānduri sunt opresive și periculoase. Și ar fi mult mai preferabil să nu trebuiască să suportăm munca grea de a gāndi, ci doar să lăsăm pe alții să ne spună ce să gāndim pentru a nu ceda ideii foarte periculoase a dezinformării.

Dar controlul limbajului nu a fost suficient. Orwell știa că pentru a condamna cu adevărat o populație, trebuie să le distrugi īncrederea īn propriile lor ochi. Trebuie să-i faci dependenți de experți pentru realitatea lor. Am menționat dezinformarea. Cine determină aceasta? Experții. Dar ce se īntāmplă dacă experții sunt stimulați sau greșiți? Ce se īntāmplă dacă nu suntem capabili să gāndim ceea ce spun experții? Deși nu toate lucrurile pot fi adevărate, poți vedea cum dezinformarea este un cuvānt care poate fi folosit ca armă? .........

           

mai mult........

[HOME] [DESPRE REVISTA] [REVISTA] [Rainer Maria Rilke] [Andrei Zanca] [Dorin Tudoran] [Miron Kiropol] [Liviu Antonesei] [Vasile Gogea] [Mircea Pora] [Magda Ursache] [Mircea Petean] [Dan Balanescu] [Nicolae Silade] [Paula Barsan] [Mirela Roznoveanu] [Radu Ciobanu] [Eugen D. Popin] [Adrian Munteanu] [Adrian MunteanuII] [Marian Draghici] [Dan F. Seracin] [Victoria Comnea] [Muzeul diasporei] [Viorica Raduta] [Julia H. Kakucs] [Serban Chelariu] [Aurelian Sarbu] [Rainer M. Rilke] [Hans Dama] [Mihaela M. Stroe] [Cornelia Alexoi] [Doina Gurita] [Caliopia Tocala] [Ana Ardeleanu] [Alexandru Jurcan] [Dragos Niculescu] [Doina Magarin] [Rodica Raliade] [Mihai Merticaru] [Diana Carligeanu] [Bianca Marcovici] [Heinz-Uwe Haus] [COLECTIA] [BIBLIOTECA] [CONTACT] [REDACTIA] [IMPRESSUM] [LINKURI UTILE]