STANISLAS DE GUAITA

               (1861-1897)         

                      MUZA NEAGRĂ


                           lui Joseph Gayda     
 
        
  I

Văd o negresă cu forme opulente
În ochii-i, plini de iubire, de atracție și de plictiseală,
Se reflectă vag stele tremurătoare,
Musculițe de aur pe mantia bleumarin a nopții.
Văd o negresă cu forme opulente.

  II

Înger al Durerii ce nu poate fi consolat,
Ea avea în cer două aripi întinse,
Pe care le agita uneori, ca și cum ar fi vrut să zboare,
Gândindu-se la comoara voluptăților pierdute —
Înger al Durerii ce nu poate fi consolat.

 III

De pe trupul ei curgea efluviul desfătărilor
Și al rarelor dorințe niciodată împlinite.
Sânul ei palpita, ori mușcături sângerau
Deschise sub dinții feroce ai iubirii.
De pe trupul ei curgea efluviul desfătărilor.

 IV

Pline de stele, lacrimi au curs din ochii ei,
Unde ardea orgia în splendoarea sa păgână.
„(Femeie, spun eu, de ce aceste lacrimi tăcute?
Femeie, care este numele tău? Care-ți e durerea?”)
Plini de stele, lacrimile au curs din ochii ei.
 

                                                           
   V

— „Eu sunt Muza neagră, orgolioasă și geloasă.
Poeții, uneori, în râsul banal
Care îi răsucește pe iubitorii naivi — pe peluză —
Fug de sărutul meu sinistru, amețitor, infernal:
Eu sunt Muza neagră, mândră și geloasă.

   VI

„Dar, obosiți, mai devreme sau mai târziu de idila sub soare,
Între brațele mele prăfuite și calde, marii poeți
Revin să savureze plăcerea fără egal,
Unde oasele lor se golesc, iar mințile clocotesc ;
Pentru că s-au îndestulat în idila sub soare!

   VII

„Căci s-au săturat de mângâieri fără lacrimi
Și de euforiile blânde ale iubirii care se sfiește...
Când sărutul meu e fierbinte, găsesc din nou farmec,
Când carnea mea e de foc, când gura mea răcnește!
Căci s-au săturat de mângâieri fără lacrimi!

   VIII

„O voi, pe care degetul Beatricei v-a atins,
Sugeți disperarea de la cei doi sâni ai mei arămii,
Disperarea atât de dulce!... Între brațele mele întinse,
Veți ști să suspinați, să vă bucurați, să cântați și să trăiți,
O voi, pe care degetul Beatricei v-a atins!”

   IX

Superba negresă iubitoare și înfocastă
Pentru un sărut lasciv și-a oferit trupul ei rubicond.
M-am trezit, simțind un fior pe buze...
În vârtejul nebun al împletirilor din somn
Negresa iubitoare și sălbatică a dispărut.
 

     Traducere : MAXIMILIAN DENGG