THEODOR DAMIAN
                    

O stea sau nimic

Atât ni s-a dat
o viaţă
hic et nunc
nimeni nu s-a gândit
că în ea se include
şi ziua a opta
cu încă o dimineaţă
în care intri numai
în stare de prunc
o viaţă
aut Caesar aut nihil
o stea sau nimic
un fel de tertium non datur
în care se ascunde
nevinovatul şiretlic
Dar dacă tertium este un
datur
ca atunci când pentru că
mănânc singur
niciodată
nu mă satur
pentru că mâncarea
e o problemă de economie
dar a mânca singur
e una de morală
ciudat ni se pare că toţi mâncăm
dar lucrul acesta

Ochiul pustiei

Ca un marinar
îndrăgostit de fata morgana
aşa alergi
atras de ochiul alb
al pustiei
uneori vezi doi
alteori unul

lumina ochiului
e-n tine
de aceea te atrage
cum regina într-o mişcare
iscusită
pe tabla de şah
nebunul

Ochiul pustiei
însă
nu te omoară
ci doar te ţine captiv
când te prinde
şi ţi se dă în totalitate
cum n-ai gândit
aşa ca să nu mai vrei
să ieşi
din captivitate

Ca o lumină lină

Luna se înalţă
peste peştera
ca o lumină lină a sfintei slave
peste credinciosul îngenunchiat
în rugă
ea nu ştie peste ce trece
cum nu ştie el că-i îngenunchiat
in deşertul cu ape bolnave
ce mâine nici n-au să mai curgă
Atunci ai să muţi munţii
din loc
ca Maria Egipteanca
cea izbăvită de stricăciune
când te rogi
dar nu mai ştii unde eşti
şi ce faci
căci deja ai devenit
rugăciune

În pustia Mariei

Cum se cade din vis
nu ştii
pentru că din vis în vis
cazi
ca din azi în mâine
şi din mâine în azi
nici un om cumsecade
nu sparge taina aceasta
chiar de-ar putea
nimeni să-şi pună cucuta
înaintea sorocului
nu ar vrea
Realul există
nu-ţi este dat...........

din volumul bilingv Cuvânt însetat de tăcere, ed. EIKON. 2025, traducere LIDIA VIANU