BIANCA MARCOVICI

                             

                    Prin bucătărie*

În ultima perioadă am mai multă inspirație
în bucătărie decât în poezie.
Nisipul din aer îmi provoacă alergie,
iar figurile din guvern
doar nostalgia anilor
de pe vremea împușcatului, împreună cu nevasta sa,
în fața plutonului de execuție.
De la o vreme nu mai aștept vreo schimbare:
ne rod dușmanii de la interior...
ca niște rozătoare înfricoșătoare!
Poeții s-au ascuns în casele lor somptuoase,
făcând repetiții geniale
în fața oglinzilor diamant!


                  Viclenia cu spatele gol…

                  motto: după Simfonia Spaniolă de Lalo

Ți s-a spus că Viclenia în 5 părți
nu mai poate să-și închidă
cuvintele într-un seif…
codul seifului e știut de toată lumea.
ți s-a spus că Vina nu poți s-o împarți cu Nimeni,
atât timp cât știai lucrul ăsta elementar
de pe punțile vaporului meu circular,
cine atinge aripa îngerului meu și al lui Gaudi
cu chibritul aprins
va plăti scump un afiș al iertării.
(oare de ce ai făcut-o atât de nonșalant…
nici până acum nu poți să-mi ștergi trauma
dublului accident, infanta, defăimată, 13,
tabla mașinii va fi refăcută, o știu, doar ea)
Viclenia riscă să cadă cu bolovanul său
atârnat de gâtul lebedei
pe o apogiatură prelungă în flageoletul sublim,
într-un dans spaniol cifrat..
 

Viclenia cu spatele gol
și funda lăsată la încheietura
dorsală, ca o frunză a tinereții, arcuirea piciorului,
pantoful cu toc dă de un vierme,
bârna,
ochiul tău stâng!
tu de ambele părți,
ba ea, ba tu.
toamna va da roadele superbului copac
ce-ți străjuiește căsuța câinelui.
Iar pisica va prinde Viclenia în gheare,
străfulgerată de păcate,
ca pe un șoarece,
într-un scenariu neregizat de masca scandaloasă
cu ochi de șerpi albi, cu sâni extaziați de prunci
căutând lapte surrealistic.
Cum ți-am zis,
gazul toxic e în tine,
dar șansa ta nu o are Nimeni.


               Metastaza cuvintelor

Să cochetăm cu moartea
înainte de a avea ultima discuție,
poate cu oncologul,
poate cu nepotul,
poate cu Fata Morgana.
Să ne plângem cumva numai stelelor,
pentru că oamenii au o viață scurtă,
doar până la 120 de ani,
iar cineva de Sus
ne preia CD-ul.
Nimic tipărit,
pentru că nimeni nu are timp.
dincolo e…
metastaza cuvintelor.


      

 Revelație cu Inteligența Artificială

Rămas bun, metafore,
magia ușilor închise cu chei descoperite
târziu.
petrecere cu toți nepoții,
poza de familie la 73 de ani!
amintiri pe care nu mai vreau să le visez…
Poate sunt vinovată,
scriu… scriu,
cu toate că urăsc să mă dăruiesc
paginii albe…
Rămas bun celor care nu-mi recunosc talentul.
fiica mea mi-a trimis tocmai ce spune „Inteligența
Artificială” despre mine...............

*din volumul “ URME PE NISIP”,Familia, Rishon LeZion, 2026

mai mult....