VERONICA BALAJ
           
                    
               LITERATURĂ VERSUS TEOLOGIE
 

                COMPLEMENTARITĂȚI ÎN OPERA
                      preotului poet Theodor Damian

Deși am realizat interviuri scrise și radiofonice cu distinsul, eruditul, desigur renumitul preot poet Theodor Damian, recunosc din start, încep acest text sub imperiul emoției. Sunt chiar temătoare că nu voi reuși să scriu despre personalitatea sa, în termenii care pot ilustra măcar o parte din poliedrica sa activitate. Chiar dacă mă voi referi doar la una dintre cele peste 50 de cărți pe care le-a semnat. Pentru a mă salva de o prezentare superfluă, preferând o punctare concretă, am ales volumul Glose literare (Editura Timpul, Iași, 2025). Înainte de orice referire, se impune a-mi motiva emoția despre care vorbeam și alegerea acestui palier comparativ: literatură și spiritualitate.
Preotul și Poetul Theodor Damian din New York (originar din România) are un traseu intelectual profesional impresionant, ceea ce îi conferă o largă privire teologică, filozofică şi etică asupra culturii în general, a creației artistice, dar și în privința intercomunicării teologice și culturale. Eșafodajul formării sale se bazează pe studii remarcabile: cursuri universitare la București, masterat în teologie la Princeton Theological Seminary, două doctorate în teologie, obținerea de diplome de rang înalt la Lausanne și Geneva, Elveția… A devenit Profesor Universitar la Metropolitan College of New York în specialitățile filozofie și etică, iar Universitatea Bioterra din București i-a conferit titlul de Doctor Honoris Causa. Un alt palier important, onorat cu spirit academic, perseverent, este și cel teologic-educațional. Amintesc înființarea, la New York, a Institutului Român de Teologie și Spiritualitate Ortodoxă unde a organizat numeroase simpozioane cu tematică teologică și culturală. În palmaresul său sunt și peste 100 de conferințe cu participare internațională. În același spirit poliedric, implicat cu o impresionantă inventivitate și perseverență, a înființat și a coordonat reviste literare precum Symposium, Romanian Medievalia și longeviva revistă Lumină Lină/Gracious Light / Review of Romanian Spirituality and Culture, care de curând a marcat 30 de ani de existență. Numele preotului Theodor Damian este indisolubil legat de Biserica Sf. Apostoli Petru și Pavel din New York pe care a și ctitorit-o.

                                             
Păstorirea Cenaclului literar „Mihai Eminescu”, renumit nu doar prin continuitatea sa în ani, ci pentru că este reper cultural peste ocean, despre care s-au scris cărți, se poate considera un fragment din istoria literaturii și revuisticii românești. Se cuvine a menționa, fără a face o listă, volumele de versuri, de studii de filozofie şi etică privind raportul om univers, plus scrierile de critică literară.
Volumul Glose literare indică din titlu această dublă exercitare a valorii cuvântului: coordonata tradițional teologică și cea literară.
Pentru a demonstra această dualitate, teologie și sens literar, în cartea în discuție, iau drept argument introductiv, câteva detalii despre cuvântul glossa. Glosele sunt texte teologice de tip exegetic și hermeneutic cu punct de plecare în Evul Mediu, menite să explice și să comenteze texte sacre sau opere ale părinților Bisericii. Glosa in limba greacă veche însemna cuvânt străin, necunoscut, greu. In tradiția creștină monahală, occidentală, acest tip de scrieri explicite despre sensurile textelor biblice s-a folosit în mediile universitare monahale.
Desigur, preotul erudit Theodor Damian, autorul volumului de față, cunoaște foarte bine rolul gloselor în formarea teologică, deci, titlul poartă un sens anume. O carte modernă, cu posibile trimiteri spre una scrisă  în secolele XI-XII. Mă refer la Glossa Ordinari, o culegere de texte patristice, respectând tradiția sensului biblic. Apoi, s-a extins forma de expresie a glosei intrând în atenție și sensul filologic nu doar teologic al cuvintelor din Biblie. Demn de reținut această îmbinare.
Iată așadar, plusul de valoare estetică și filozofică al paginilor semnate de Preotul dar și Poetul Theodor Damian. Cartea se deschide cu o pledoarie pentru comunicare. Pentru cuvântul care susține acest fapt. A comunica prin cuvânt, scris sau oral, înseamnă un dar divin, enigmatic, fascinant. Fraza rostită de autor susține afirmația de mai sus. Anume, spune autorul, „Scrisul face să înflorească pustia”. Frază memorabilă ca sens filologic și extensie filozofică.
Dubla funcție a cuvântului, de dezvăluire a unei existențe și totodată de învăluire enigmatică a multor sensuri, este de asemenea un dat. Preiau din textul autorului, mărturia de o profunzime aparte: „Creația literară este manifestarea dorinței de comunicare.” Așa se deschide cartea despre textele unor scriitori, unii dintre ei teologi, care s-au învrednicit a scrie în formă de… glosă, despre înțelesurile subtile, profunde ale textului biblic. Așadar, autorul care le condensează într-un ciclu plin de sensuri, descoperă ambele coordonate ale textelor. Aceasta este menirea sa ca autor: revelarea sensurilor vechi într-o exprimare modernă. Cele două paliere, artistic și teologic, au o destinație comună: direcționarea morală. Cu fiecare titlu al volumelor pe care le are în atenție (și vorbim despre 413 pagini de analiză critică, de evaluare a coordonatelor fiecăruia în parte) autorul, preotul Theodor Damian, aduce dovada îmbinării celor două căi despre care vorbeam mai sus. Rețin ce frumos literar sună o pledoarie biblică: „Semănând lumină”, titlul cronicii la o lucrare semnată de Pr. Constantin Valer Necula și Pr. Maxim Iuliu Marius Morariu în volumul ...........             

mai mult....