ROSEMARIE HAINEȘ

          JOCURILE OLIMPICE MILANO 2026 –
                           MIT ȘI SIMBOL
                                                    

     Omul este un animal symbolicum. Lumea este un limbaj cunoscut de om prin intermediul riturilor și simbolurilor. Pentru a comunica cu lumea, omul folosește simbolul; prin simbol lumea capătă coerență, este inteligibilă și semnificativă, iar omul este învestit cu capabilitatea de a muri și de a învia în mod ritual, ne spune Mircea Eliade, teoretician al mitului, ca poveste. Trăind miturile, ieșim din timpul profan, cronologic și pătrundem într-un timp calitativ diferit, un timp sacru, deopotrivă primordial și recuperabil la infinit, de exemplu Mitul Paradisului Pierdut. Deși lumea modernă pare lipsită de mituri, în sensul lor arhaic, totuși anumite participări la miturile și simbolurile colective supraviețuiesc încă, marile teme mitice continuând să se repete în zonele obscure ale psihicului. Un mit, ca și simbolurile pe care le evidențiază, nu dispare niciodată din actualitatea psihică, el își schimbă numai aspectul și-și camuflează funcțiile. Mituri camuflate la nivel social sunt petrecerile de Anul Nou, construcția unei case, sărbătorirea nașterii unui copil și ele traduc necesitatea unui reînceput absolut, regenerarea totală.

     În societatea contemporană, ideologia politică a luat locul gândirii mitice. Mitul este limbaj, dar el există și dincolo de limbaj, ca structură a unui sistem de referință.

Societatea este simbolică în măsura în care folosește practici simbolice cum sunt ritualurile, riturile, ceremoniile, în care adevărul strict al evenimentului trece în plan simbolic și este prelucrat într-o matrice a imaginarului colectiv. Mitul, încărcat de metafore, alegorii, rituri, ritualuri (ceremonii, spectacole, transpuneri simbolice), reprezentări se situează la un nivel de conștiință care este deopotrivă cel al interpretării realului și cel al producerii unei noi realități, de ex. Întoarcerea la Origini devine o promisiune a mersului înainte. Mitul are puteri fondatoare, deci el poate reconfigura haosul în structură, în perioade de criză. O ceremonie în decor de sărbătoare este un moment de consacrare rezultat al voinței oamenilor, reuniți într-o unică putere coagulantă. Se instaurează astfel viitorul, un nou arhetip (model) conceptual reprezentat de evenimente și figuri ale momentului.

     Simbolurile seamănă cu o constelație pentru că sunt dezvoltări ale unei teme arhetipale, variațiuni pe un arhetip și descifrarea lor depinde de contextul cultural, de traseul lor antropologic, pentru că ele suscită un material originar și un imaginar social.

     Semnele care descriu simboluri (un indicator vizual, un gest, o hartă, o emblemă etc.) se bazează pe reprezentări mentale, adică imagini care devin obiecte ale realului.

     Spectacolul, comunicarea discursivă, mass-media vehiculează reprezentări sociale. Reprezentările sociale fac apel la credințe, valori și cunoștințe care preexistă și sunt integrate de un grup (societate) într-o rețea de semnificații și valori generale ale unei societăți.

     Politica este o chestiune de simbolică pentru că e o problemă de ligitimitate, de credințe și de memorii validate, cu alte cuvinte de simboluri.

     Relația guvernați-guvernanți nu se poate menține pe termen lung decât prin instrumente de coeziune care fac apel la memoria popoarelor și un astfel de instrument este simbolul politic.

     Într-un moment de criză, mitul este un instrument de recucerire a unei identități compromise și un factor de reorganizare a coeziunii sociale. Astfel, mitul apare concomitent ieșit din realitatea socială și, pe de altă parte, ca fiind creator de realitate socială.

     Câteva constelații mitologice – Conspirația, Salvatorul, Vârsta de Aur, Unitatea pot fi racordate la un context ideologic și politic. Mitul poate fi forță mortrice a istoriei, o incitare la acțiune, un stimulator de energii excepționale sau se poate constitui într-o structură explicativă în legătură cu anumite realități.

     Momentele cele mai propice nașterii miturilor sunt momentele de criză socială.

     În ceremoniile inițiatice sau în sărbătorile glorificatoare are efectul exaltant și integrator asupra individului și se bazează pe faptul că o manifestare colectivă riguros reglementată este un bun instrument de a controla reacțiile oamenilor și de a le prescrie un cadru bine delimitat de manifestare. Ceremonia se adresează preponderent afectivității și imaginației.

      O specie a riturilor(ritualurilor ) ,ca formă de manifestare a socialului,sunt riturile de trecere,care semni-fică trecerea de la o stare socială la alta, o trecere între stări culturale, între statusuri sociale, între cicluri cosmice.

      Riturile de trecere au o fază preliminară, una liminară (de început ) și una postliminară.

      În societățile moderne, unde accentul este pus pe socializare și integrare în societate, .................   

mai mult....