|
VASILE GOGEA
Bătrīnul poet
al vechiului burg
se plimbă
uneori, seara
sprijinit īntr-un vers
din primul lui poem
ca īntr-un baston
invizibil.
*
Poemul – ca o fīntīnă fără ciutură…
Poemul acesta
pe care-l visez tot mai des
īn ultimul timp –
ca o fīntīnă fără ciutură:
īi văd luciul apei
īn adīnc,
īi simt mirosul
dar setea rămīne nestinsă
iar poemul nescris.
*
|
