MAGDA URSACHE
                        
                                  
                   
             Creșterea și descreșterea nivelului de grai 


Joi, 3 mai , orele 13, am auzit un individ întrebând la televizor:
„Nu-i comedic?” Poate ludic!
Era Ziua Mondială a Libertății de Expresie, înțeleasă de acel ins ca ziua când e liber să te exprimi cum vrei, să vorbești cum vrei, călcând în picioare drepturile românei standard. Habar n-au cei care vorbesc stâlcit ce sigur este terenul exprimării corecte, al gramaticii. „La grammaire est un chanson douce”, a spus Erik Orsena, un cavaler al subjonctivului. Pentru Emil Cioran, limba română a fost „o rugăciune”, iar limba franceză „un contract”, achitat genial. Da, româna e „piatră rară” după preotul basarabean Alexei Mateevici și a intrat în patrimoniul UNESCO pentru două cuvinte: dor și doină, ambele intraductibile.
Ce te tot plângi, Magda U.? Doar avem limba noastră cea română și limba noastră cea „moldovinească”, după Stati, plus o mulțime de subdialecte.
Comédie mare e ce auzim pe canalele unde inevitabila tocșoistă Tatoiu bate război cu clasicii. O fi critic literar? Ea n-a citit nimic de Slavici, de ce să fi fost subiect la bac? Pe Sadoveanu nu-l deschid decât bărbații de peste 50, ajunși la andropauză, anunță doamna, legănându-și cerceii ca lingurițele de prins știucă. Și-și spune oful : „ca soțul meu.” Cum și când scăpăm de afacerista care-i „ignorează” pe clasici? De coana Saveta, care-ți recomandă „cremuri” de înfrumusețare? Și peste câte licențe fonetice nu trecem!Penuríe în loc de penurie? Nimica toată! E doar o pronunție novatoare! Cea mai tare-n limbă s-a dovedit știrista pronunțând maméle în loc de mamele cu venituri diminuate de premierul Bolojan. Fata frumoasă de la prânz, alta decât Esca (30 de ani cu Esca-PROtv nu-i cam mult?), spune sálină. În ce limbă o fi vorbind? Dar cea care spune travésti, în loc de travesti, de la RomâniaTV? Dar cel care spune osíe (de tren)? Coniță Iosúb, nu-i tot una típic și tipíc. Nici emisiune și emisie. Iar comentariile emise nu-s totdeauna în chestiune. Sau în chestie?
Doi nu mai are feminin de la pandemie încoace: doi vaccinuri, doi doze, doi județe contaminate, doi izolete. Covidul ne-a îmbogățit Fondul principal de Cuvinte cu locdaun, incidență, rapel, kit de supraviețuire, cu proteina spike, cu sinticina... „Două organe suferă în pandemie: cord și inimă ”, după numărătoarea doctorului Gheorghiță. Alt medic ne vorbește despre „digestibilitate”, făcându-ne o „favorabilitate”. Naty Badea ne sfătuiește să ne vaccinăm fără siringă, ca-n Italia. Prefer cu seringă.
O știristă, care a auzit că n-ar fi corect „ora doișpe,”s-a decis să-și îndrepte greșeala zicând „douăsprezece ani”, iar premierul a 

optat singular pentru „optusprezece”, că-i mai optimist. Are „stâlpuri” (pluralul vocabulei stâlp, pentru Mândruță), să taie ce vrea să taie, numind tăierile „ajustări fiscale” sau „ajustări de anvelope”.
Și tot așa, și tot așa, mergem din succesuri în succesuri și din eșece în eșece, cum se zice în băseasca-fille. În câte limbi vorbim în „Romănia”, al cărei nume se pronunță sssăsește? În băseasca portuară, în vangheleză, în piedoneză („Nu ca și primar”, repetă Piedone). Ah, acest și, introdus unde nu trebuie! Nu „ca și români”, ci mai simplu: ca români.Iar în Parlament se desfășoară jargonul de mahala. De la microfon s-a auzit:„Sictir!”
Erori au fost erori sunt încă, mai ales în folosirea lui decât. „Am găsit decât o inspectoare”, anunța un controller. „Noi suntem decât supuși”, zice un protestatar, pe care o știristă l-a făcut...protestant.
M-am obișnuit să-l aud pe dâmbovițel spunând: „Merg în orași, în cămașe, fumez o țigare”. Nu mănânc dupe jos”, zice un teleintelectual. M-am obișnuit cu ambalaji, masaji, mesaji, reproși,baraji, Cluji. Dar nu m-am obișnuit cu „Marși, mă!”, al Doamnei Marș, care strigă la „pămpălăi”: „Hai, mai cu curaji!”
Personal, nu cred în „migrația” cititorilor spre ecranul mic sau și mai mic, al computerului. Refuz să spun „Je suis click!” Nu pot trăi într-o lume de-pixelizată.Ce faci dacă n-ai lumină? Mai deschizi televizorul sau laptopul? Și dacă-l deschizi, ce faci? Din click în click, afli că există Sfânta Mina (care era sfânt), că a luat foc Spitalul Sfântul Colentina (Realitatea Tv), iar topul l-a urcat „Pitmalion” , în loc de Pigmalion (o știristă) și „două cățele de usturoi” (un bucătar).
Le-am îndemnat, de-atâtea ori, de-atâtea ori, pe știriste: „Simțiți,vorbiți românește, pentru Dumnezeu!” În lunga vreme a armelor, pe care o traversăm prost înarmați, știrile explodează ca blocul din Rahova. Explodează și limbajul, odată cu explozia de la graniță. O porumbiță știrește despre evacuarea de la Plaúru.De cuvântul plaur n-a auzit?
Ancuța ne spune că a fost în campanie electorală, cu „bodigarjii” după ea, la „Carágea”, în fapt comuna Caragiale, fostă Haimanale, unde s-a născut nenea Iancu. S-o fi gândit la ciuma lui Caragea? De la Antena 3, am aflat că în comuna Daicoviciu s-a prăbușit un pod. Podul s-a dărâmat, a venit apa și l-a luat. La fel, cultura. Nu se cuvenea ca teleasta să pronunțe corect numele lui Constantin Daicoviciu, istoric și arheolog, cercetător de prestigiu internațional al civilizației geto-dacice, specialist în istoria Daciei romana etc.,etc.?
„Ce-ți pasă ție, chip de lup?”, comentează Virgil Rațiu, în Fabukla, faptul că Remus Procopie (rectorul SNSPA) și ministru al Educației în guvernul Ponta, întrebat de un reporter de unde vine numele Remus, a răspuns că-i numele copilului care a supt de la vulpiță (care era lupoaică!).Iar Rațiu nu-i slăbește pe vorbitorii de „robgleză”, cum îi spune wronglezei (v. De la Romulus și Remus la...Robulus și Rebus).
Noul ministru al Culturii, Demeter, s-a hotărât pentru „romgleză”, dacă spune vichend și alte năzdrăvănii internăuce, la emisiunea Altceva cu Adrian Artene. Vrei să te exprimi în „romgleză”, trebuie să știi bine și una, ...........

mai mult.........