PETRU ILIEȘU
                     
                        
                      Misa pentru anii tineri


      Parcă aud și-mi amintesc
întâia senzaţie
din timpul când am primit muzica și poemul ca pe un fel de împărtăşanie

  · prin anii tineri
         în cluburile de subsol unde se cânta jazz
și unde fumul de țigări proiecta holograme și straturi subțiri de nuanțe
peste fetele melancolice
        și peste gesturile lor moi plutind în culori sepia
într-o vagă virtuală apropiere

  · în perioada când se purtau părul lung şi jachete militare
         şi insigne cu Che Guevara, Mao sau NO!

  · tocmai atunci pe când încercam
să fac parte
dintr-un fel de întârziată (ziceam) „armată a păcii”
care
paradoxal
    mergea în avangarda societăţii româneşti
                     din acea vreme
într-un oraş pe care ne plăcea să-l numim
                Vestul Sălbatic al României
  · alintul unui a fi nesfârșit

  · Acolo unde cântau trupe „tari”
              muzică rock
şi experimentau primele
mişcări de masă spre sălile de concert şi stadionul
păzit la asemenea evenimente de cordoane de miliţieni
câini și lozinci patriotice
          și gardul de la capătul lumii

  · Acolo,
în lichidul amniotic în care palpita sâmburele

revoluţiei de mai târziu
          fremăta o lume rebelă
acoperită de straturile de machiaj
              ale perioadei „omului nou”
dospit de revoluţia culturală chineză
şi de un comunism scâlciat

  · un comunism de periferie
aplicat într-o lume cu reflexe balcanice
neînţeleasă nici de ea însăşi
nevrotică
autoflagelantă
la răscruce de timpuri


  · pilotată în derivă de indivizi minori
într-o mare de ipocrizie
          în care se înecau pe rând
generaţiile de sacrificiu
aceleași generații care pășesc una după alta spre un viitor al promisiunii
împâclit și sângeriu
        până la adevăratul sânge

  · o lume care a dospit
           peste decenii
o altă minunată lume nouă
           întoarsă pe dos
și parcă nu întru totul cum ne-am fi imaginat
                  că ar putea fi

  · cumva aidoma unui vis reluat care se autoîncarcă
pentru a începe un nou experiment
              cu ceea ce pare că se poate împlini
și-apoi se descompune și se reface
parcă mereu
altfel


  – Dar eu știu (?)

 că aş fi poate cu mult altfel
dacă n-aş fi ascultat mesajele marilor rebeli întru poezie
la o vârstă
     la care nu ai nici lucirea de înţelegere
                    atât de pretins profundă
şi nici cunoaşterea complexităţii lucrurilor
dar ai însă puterea
        de a te lăsa fascinat
şi a căuta credinţa
        ca pe un absolut al căutării
tocmai în momentul în care
lumea celor lucizi şi sortiţi a conduce destinul general
  (– a celor care vorbesc cu patos despre noţiunile sfinte
despre patriotism
despre apărarea moştenirii naţionale
despre înţelepciunea şi legitimitatea absolută a celor care dau verdicte,.........          

mai mult........