 |
 |
|

MIHAI MERTICARU
RONDELUL EȘECULUI
Trăim între eșec și reușită, Între deznădejde și speranță, Între lașitate și cutezanță, Simulant ce existența imită.
Înzestrați cu multă anduranță, De multe milenii dovedită, Trăim între eșec și reușită, Între deznădejde și speranță.
Încrederea, adesea năruită, Cu decepția am pus-o-n balanță, Fericirea ne-a ținut la distanță, Asta e viața ce ne-a fost sortită,
Trăim între eșec și reușită.
RONDELUL ÎNȚELEPCIUNII
Fără busolă, degeaba ești deștept, Nămeți de umbre, în juru-ți, s-adună, O adiere se face furtună Și,-n haos, nu vei putea rămâne drept.
Urgia, restriștea, bezna consună Și-mpreună luminează un concept: Fără busolă, degeaba ești deștept, Nămeți de umbre, în juru-ți, s-adună.
Azi, e mare curaj să fii înțelept, Că vei avea, de spini, pe cap, cunună, Vei lua toate necazurile-n piept Și lumea-ntreagă va ține să-ți spună
Fără busolă, degeaba ești deștept.
|
|
 |
 |
 |
 |
|
RONDELUL TRISTEȚII
Nori negri te-nvăluie cu tristețe, Burează cu umbre dinspre ruine, Himeră, rodind mistere, survine La braț cu mirajele șugubețe.
Îți dau târcoale tipare eline, Modele perfecte de frumusețe, Nori negri te-nvăluie cu tristețe, Burează cu umbre dinspre ruine.
Icoane aurii din tinerețe Răsar, ca sufletul să ți-l aline Cu subtilități alexandrine, Adânci limpezimi de mare finețe,
Nori negri te-nvăluie cu tristețe.
RONDELUL LIBERTĂȚILOR
Liber pentru nereguli și fărădelegi, Pentru drumuri care nu duc nicăieri, Pentru rapide înălțări și căderi, Liber, mai ales, pentru ce nu înțelegi.
Liber pentru cerșetori și gunoieri S-ajungă,-n țara tomberoanelor, regi, Liber pentru nereguli și fărădelegi, Pentru drumuri care nu ducnicăieri.
Liber la incomensurabile averi Pentru cei ce dau ordonanțe și legi, Ulei, zahăr, în ziua-n care-i alegi, Liber să duci în spate mii de poveri,
Liber pentru nereguli și fărădelegi.
RONDELUL UNUI VIS PLĂPÂND
Împovărat cu recea veșnicie, Urci spre cer pe limpezimea unui gând, Zboru-ți e nutrit de un miraj flămând, Altă năzuință nu te mai știe.
Cu mult jind, cenușa lumii vânturând, Pentru un firicel de poezie, Împovărat cu recea veșnicie, Urci spre cer pe limpezimea unui gând.
Culegi azur și raze ca să-nvie Al desăvârșirii superb vis plăpând, Că, flacără, nu produci decât arzând, Nu afundându-te-n nevolnicie,
Împovărat cu recea veșnicie.........…
|
|
|
mai mult....
|
|
|