MIHAI MERTICARU
      

         RONDELUL UNUI VIS PLĂPÂND

Împovărat cu recea veșnicie,
Urci spre cer pe limpezimea unui gând,
Zboru-ți e nutrit de un miraj flămând,
Altă năzuință nu te mai știe.

Cu mult jind, cenușa lumii vânturând,
Pentru un firicel de poezie,
 Împovărat cu recea veșnicie,
Urci spre cer pe limpezimea unui gând.

Culegi azur și raze ca să-nvie
Al desăvârșirii superb vis plăpând,
Că, flacără, nu produci decât arzând,
Nu afundându-te-n nevolnicie,

Împovărat cu recea veșnicie.

             RONDELUL IUBIRII

Iubirea sădește flori în colț de stei,
Alchimie nefiresc de firească,
Ce trezește piatra să înflorească
Și, când e nevoie, să scoată scântei.

Poate da viață unui fir de iască
Ori să te-amețească, chiar de vrei-nu vrei,
 Iubirea sădește flori în colț de stei,
Alchimie nefiresc de firească.

Se face Himalaie dintr-un bob de miei,
Poartă-ntotdeauna alt fel de mască,
Pe unii-i duce la pat, să bolească,
Iar moșneguții devin toți tinerei,

Iubirea sădește flori în colț de stei.


            RONDELUL UNUI ZVON

Un zvon desprins din graiul firii mute
Prorocește vremuri furtunoase,
Aducătoare de multe ponoase,
De vreri contradictorii, revolute.
 

            
Vise și coșmaruri pe unde joase,
O foamete de vrute și nevrute,
Un zvon desprins din graiul firii mute
Prorocește vremuri furtunoase.

Acum și-n veac, defectul e virtute,
Paguba ne-aduce numai foloase,
Crimele devin fapte glorioase,
Câștiguri, iluziile pierdute,

Un zvon desprins din graiul firii mute.


         RONDELUL ILUZIEI OPTICE

Tot ce vezi în preajmă e părere
Cum e-ntreaga viaț-amanetată,
Incomensurabila avere,
Conștiința puțintel pătată.

Realitatea dură e durere
Și o adâncă rană supurată,
Tot ce vezi în preajmă e părere
Cum e-ntreaga viaț-amanetată.

Tot ce nu este încă la vedere,
Tot ce-ai visat sau n-ai visat vreodată,
Tot ce e acoperit de tăcere,
Tot ce-a fost ori n-a fost niciodată,

Tot ce vezi în preajmă e părere.
 

          RONDELUL ZĂDĂRNICIEI

Degeaba știi, dacă nu înțelegi,
Degeaba înțelegi, dacă nu vezi
Nevăzutul și nu te luminezi
Cu neînțelesul lumii întregi.

Degeaba ai aflat, dacă nu crezi
În axioma divinelor legi,
Degeaba știi, dacă nu înțelegi,
Degeaba înțelegi, dacă nu vezi.

Degeaba ai dreptate, dar n-ai dovezi,
Degeaba semeni, dacă nu culegi
Și fructele putrezesc prin livezi,
Degeaba coși, dacă nodul nu-l legi,

 Degeaba știi, dacă nu înțelegi


            RONDELUL TAINELOR

Lumina lunii tainele ascunde,
Răsună-n suflet tact de castaniete,
Ispitele încep să te inunde,
Că-n juru-ți , horă se-nvârte, cu fete.........
 

mai mult....