|
Purtați de briza unui ceas anume, ne regăsim în mii de păpădii și lângă mine îmi doresc să fii, - să îmi șoptești și să îmi spui pe nume - cu vocea noastră, alungând uitarea, tu fiind răspunsul, eu... doar întrebarea...
Ceață
Când într-o zi nu vom mai fi acei ce suntem,
când într-o zi va adormi tot ce gândim,
când într-o zi pierduți în ceață ne-am cuprinde, fiindu-ne doar dorul ce-l simțim,
când sub un voal ne va apare viața, eu voi trăi și-atunci un vis, iubind fără să-ți uit privirea, ce mi-e dragă și numele-ți ce-l cânt mereu în gând.
Te voi purta și-atunci ascuns în mine. Vei fi tăcerea mea, tot ce-am iubit. În bezna grea, ce fără zgomot vine - crezând ca ea de-acum ne-a biruit - în palme îți voi ține strâns obrazul și-l voi lipi de-al meu mereu, mereu.
Mereu… vei fi o tainică lumină,
vei fi lumina zâmbetului meu.
Ploaia din mine
m-am dăruit ție asemeni picăturilor de ploaie pământului
m-am prelins pe corpul tău umezindu-ți buzele..........
|