MIHAELA MALEA-STROE
                                              
 

                             Încă un demolator!

Sunt vreo 30 de ani de când s-a lansat un soi de campanie postdecembristă de denigrare a poporului român. Nu de către străini! Nuu!! De către ai noștri, și nu de oricare „ai noștri”, ci de unii cu ștaif.

Pe seama norodului circulă intens – mai ales via internet – glume și articole defăimătoare, debitate ori răspândite de diverși influenceri cu rânză politică infestată de celule maligne roșii, verzi, albastre, portocalii etc. Mă întreba deunăzi unul cu rânză ereditar roșie: „Tu ești profă de română. Cum se scrie corect? NEAM tâmpit sau NE-AM tâmpit?” I-am răspuns: „Nici NEAM, nici NE-AM! Corect se scrie NE-AU tâmpit!”.

Reforma învățământului a jucat un mare rol în procesul de… analfabetizare. Deh, dacă e reformă politică, nu educațională (vezi Florica Banu, în Dilema veche 306/2009: „Reforma învățământului este o problemă politică, pe care o decid oamenii politici”), nu avea cum să dea roade bune. Am trecut prin așa ceva și în 1948, când, la fel, reforma învățământului a fost… decisă politic. Din fericire, a avut viață mai scurtă decât actuala. După aproape două decenii de sovietizare, învățământul a avut, totuși, noroc de câțiva decidenți mai înțelepți care l-au curățat cât au putut de rugină, l-au scos la liman.

Acum, degeaba au tot protestat dascălii, avertizând din timp că direcția reformei este greșită. De trei decenii, decidenții o țin langa! Oare așa ne europenizăm?

Buuun! Dacă avertismentele pălmașilor de la catedră au fost ignorate de „oamenii politici”, uite că a venit vremea să admirăm „analfabetismul funcțional” și să vedem cine ce zice despre literatura română studiată la școală.

Tonul l-au dat niște „somități” cărora le-a cășunat pe G. Călinescu și monumentala „Istorie a literaturii române…” din 1941, pe folclor, pe mituri, pe autorii cuprinși în „Istoria…” călinesciană, în fine, cam pe tot ce s-a scris/studiat înainte de „era” lor universităricească. Păi, no, ei sunt progresiști, nu retrograzi ca dăscălimea care nu înțelege schimbarea de paradigmă (ideologică, nu estetică!).

       
Teza lor: din pricina literaturii noastre, poporul român ar fi… mistic, fatalist, laș etc.

Vremuri ciudate: cine ofensează – fie și prin glume – o minoritate e sancționat de comisii speciale. Cine ofensează – explicit, repetat – un popor întreg (deci inclusiv minoritățile componente!) e… liber să se exprime. Așa o fi corect politic?!

Bine, în 89-90, poporul (care, culmea!, studiase anterior aceeași literatură!) a fost curajos, eroic, demn, jertfelnic, s-a bucurat de respectul unei lumi întregi. Asta a trecut, s-a dus, s-a uitat. Mare parte a decidenților de azi suferă de amnezie.

În consecință, de vreo trei decenii încoace, programa școlară (la română și istorie mai ales) s-a tot subțiat (se poartă cancel culture!), exigența (nasoală chestie!) a tot scăzut, concursurile de admitere, cândva severe, au fost înlocuite cu „dosariade” amabile, treptat s-au scos din manuale autori și opere, birocrația a devenit sufocantă. Ca să ne „modernizăm”, s-a trecut la ponegrirea literaturii de odinioară. S-au luat măsuri neo-tovărășești!

Și – big surprise! – în loc de evoluție fabuloasă, ne-am ales cu analfabetism funcțional atât de extins încât – hopa! – constituie „risc de siguranță națională”.

Și ce dacă? O să se mai reducă programa, iar fanii „somităților” practicante de critică distructivistă (ca pe vremea lui Jdanov, Vitner, Roller), le copiază metoda și postează analize dătătoare de satisfacții pentru oricine preferă ignoranța.

Unul, A.C., zice pe fb că „suntem praf total ca mentalitate – fataliști, violenți, nu respectam nimic”. Să nu ne lăsăm înșelați de plural! E truc oratoric! Se subînțelege că el, semnatarul, nu e „praf total ca mentalitate”! El decide că noi, ceilalți, cu alte opinii, alcătuim „praful”, „glodul”. Nimic nu e bun, educativ, valoros în literatură! Autorii vizați de el (Slavici, Rebreanu, Sadoveanu, Preda) sau folclorul (Miorița) sunt sursa relelor, deci… hai să cancel culture! De ce? Pentru că în scrierile autorilor respectivi nimic nu e politically correct, e – zice slujitorul progresului – numai „mizeria asta imunda a satului de secol 19, in strafundurile jegului uman.” Și, ca să convingă, aplică și el asupra textelor „vinovate” (Moara cu noroc, Ion, Baltagul, Moromeții, Miorița) metoda bătăii de joc. Când publicul suferă deja de grav analfabetism funcțional lesne îl păcălești. Dacă îl educi/vindeci prin studii serioase, rigoare științifică, argumente academice, nu-l mai poți păcăli! Publicul analfabetizat nici nu va observa că discursul lui A.C. mustește de erori, minciuni, ambiguități.

De pildă, A.C. susține că, în Baltagul, „Soțul isi bate soția, si dupa soția (Vittoria) vine cu baltagul dreptatii si ii omoara pe toti. Invatam iar ca violenta domestica e ok (“asa e rânduiala”, datina), ca legea si statul nu exista, ca e bine sa te răzbuni pe model sharia (un ochi pentru un ochi).”

Vitoria (cu un singur „t”, dom’le!) „îi omoară pe toți”?!?......

mai mult........