|
NOAPTE POLARĂ
n-am ținut pasul cu nimeni
fiecare discerne felurit lumina
când noaptea-i zi pe dos
porțile lumii-s zăvorâte din sminteală
în cumpănă-i urcușul pe buza prăpastiei
doar acvila-l veghează pe cel îndrăzneț
ajuns în pisc
să-i învelească trupul căzut sub zăpezi
și să-l încoroneze cu-o pană din zborul lui înalt
ICOANĂ SUB PLEOAPE
s-au rărit și s-au scurtat drumurile înainte
lungi au rămas în amurg cele îndărăt –
încețoșate priveliști
melancolii în preajma somnului
destrămate în vârste
tu lasă-ți icoana sub pleoapele mele –
rugăciune-n culorile toamnei
perdea la fereastră
să-ți zăvorăsc lumina în odaie
și parfumul palmelor
alunecând tandru pe obrazul meu cerșetor
LĂMPAȘUL DIN GRINDĂ
nu-i rânduială limpede în șirul zilelor
e tulbure liniștea
pașii-mi sunt ca volbura apelor
în drum întors spre izvoare
( rugăciuni goale către zei fără chip
o lume din lut nu îndeajuns frământat
în graba olarului )
cern de prin cenușile cerului
spaime și stele culese în fugă
când amurgul stă să coboare
peste lămpașul meu din grindă
REVERIE HIBERNALĂ
miros dulce-amețitor de iarnă
cobor alene pleoapele
picotind la focul din vatră –
fugare nostalgii printre scântei
pare că leneșe văpăi desenează-n odaie
balet de fantome cu lascive unduiri
fulgi de nea bat la ferestre
în zori să deschid cărare printre nămeți
până la poartă
e iarnă în pretutindenea mea...........
|
