AURELIAN SÂRBU

                
             
      PASĂRE MĂIASTRĂ

poemul e pasăre măiastră
zbor între cer și pământ –
întâmplare în care m-am cuprins
refuzând aripi de zburătoare joasă


      NOAPTE DE VEGHE
                      - rugăciune

în nopți de veghe
          lasă-mi deschisă poarta
          să văd cetatea ta pe dinlăuntru
          să-mi petrec o vreme veșnicia lângă tine
    
ca să-ți străbat deșertul
          nu-mi biciui
          nu-mi înseta cămilele
          nu-mi mărunți cuvintele


      VĂPAIE CAPTIVĂ

lumina mea e solie împietrită pe chipul tău
         
flacăra ți se va naște sau va pieri
zăvorâtă în starea de ou lipsit de semn fecund
   
 ci eu voi rămâne zidit în icoana ta
cu ochii preschimbați în aripi


      CUVINTE ZĂBRELITE

aud zgomote strecurate printre zăbrele –
      cuvinte ghiontite să tacă
        
se îngustează drumul –
      semne ascunse sub sloiuri
      nuntiri de cadavre abadonate priveghiului
 
 

      
      VÂNĂTOARE INCERTĂ

adulmec urma vânatului cu semn înalt -      
trece sfidând luarea la țintă

rămân la pândă într-o tăcere de piatră
       uimit de nepăsarea falnicului cerb
       domesticit să piară


      PRIMENITUL VĂPĂII

azi și încă zile ne strecurăm văpaia sub zăpezi
în semințele florilor primăveri la rând
în aburii cafelei după patima nopții
în iubirile altor iubiri


     GOLGOTA - O PIRAMIDĂ SCUNDĂ

ferestrele mele nu dau spre soare –
        ceața mă lasă egal umbrei
și pare că nu-mi sunt la-ndemână
        împletitura și meșteșugul luminii
nici sunetele nu-mi sunt turn de veghe noaptea
        
pasul mă poartă pe căi cu pietre-ascuțite –
        nu-mi simt rănile tălpilor
        crucea-i mai dulce
        s-o port din lemn ușor

golgota mea-i o piramidă scundă


     VREMEA CĂRȚII ÎNCHISE

voi rămâne carte -
cine știe cine mă va răsfoi în grabă
     fără să-mi cunoască alfabetul

ție însă îți voi hotărâ locul
       pe o etajeră cu tomuri rare                                             
apoi înaintea altor plecări
       te voi piti pe o pagină fără semn
       ca pe o antichitate prăfuită            
      

     ÎNTRE ZIDURI

mi-am abandonat toate sentimentele –
e un fel de moarte pe nepregătite

strig între ziduri fără porți și ferestre

în mijlocul lumii mă sufocă periferia
      ca osândă