DOINA GURIȚĂ
      
                  

      MĂ DOARE ALBASTRUL


Mă doare-albastrul de sub albul verii
Tomnatic galbenul uşor mă rugineşte,
Argint pogoară bruma, bătrâneşte,
Zăpada toarnă fulgeru-nvierii.

M-ascund de mine după aurul iubirii,
La tinereţe visul verde mi se poartă.
Încremenit şi vânăt ca de moartă
Se face doru-n clipa despărţirii.


Tot se urcă visul peste porţi înalte
Răstălmăcind povestea visului tehuie
 La nesfârşit de nopţi de galaxii se suie
Bătând la ultima şi de cleştar cetate.

E vară de lumină veşnic jucăuşă
Cu fluturi cu ochi mulţi şi aripi dese
O Maică scutece de lacrimi ţese
Pentru copilul ce-a bătut la uşă.

Când m-am trezit, un roşu mă cuprinse
Zvâcnind în piept cu dangăt de-amintire
Din clopotul de cer căzu o răsplătire:
Măicuţa mea cu scutec mă-nvelise.

              VECERNIA MARE


Seara pe deal
Toaca răsună mai tare trag clopotele
Anunţă Vecernia mare
Lângă Iisus, candela arde-n tăcere
Trec spre apus, raze de soare stinghere
Liniştea se ascunde-n tainice unghere
Se adună încet
Călugări în ruga fierbinte
Se aude, blând, preotul din strana cea veche
 Cerul e pe pământ
Totul e fără pereche
doar un ecou de pasăre se aude în zare
liniştită strana răsună mai tare
S-a înnoptat
Cărările urcă înspre chilie
Cu lumânări aprinse, Hristos învie
Toate se ducdoar viaţa în EL rămâne
Ţie îţi mulţumim şi te iubim,
Doamne!


           VORBIM DESPRE VIITOR


Vorbim despre viitor iar viitorul nu există.
Un tren care se apropie
Pe traiectoria sa
nimeni nu îşi aşteaptă călătorul.
 Încărcate cu nostalgie,
Durerile sunt amare;
 căldura mă sufocă el îşi scutură gura
Nimeni nu sărută
 Negrul este diluat
în nimic.
Totul este posibil acum
când viitorul nu există.