DAMASCHIN POP-BUIA
        
 
                             

    
        fire de dor


e în ziua a șaptea
duminică
lucrurile par așezate
un fluture oval
zboară ușor
peste praful subțire
depus pe sărutul lunii
din noaptea alungată
și chiar hăituită înspre pădure

te ridici pe vârful picioarelor
să vezi mai bine
zările de dincolo de muncel

în aer plutește surâs
de vioară
cântat tărăgănat
lovind ușor
tâmpla iubirilor tale
pierdute
prin ierburi și prin teascuri
de gânduri înălțate cândva
într-un văzduh
din care mai curge și acum
miere și suc de alun

e liniște
și e pace
de la mine până la rochia ta
încep șoaptele a urca
iar în urma lor
înfloresc fire de dor
 

         măicuța cu ghiocei


stă din nou
să vină primăvara

câteva smocuri de ghiocei
purtați cu grijă
de o măicuță în piață
uitându-se timid la trecători

cât ceri pe ei
o întrebă un domn bine
da` cât îți vrè să-mi dați
atâta oi lua
după care lasă capul în pământ

domnul cel bine
se înclină în fața ei
îi pune un pumn de bani în palmă
și se îndepărtează

undeva pe aproape
un copil care asistase la scenă
fu luat de nuseștiece
stare din care
crescură crenguțe de lămâi
asta mai întâi
dar mai apoi
n-o să nu crezi
chiar zurgălăi
cu limbi de ghiocei

a doua zi
întâmplarea apăru în ziar
numai că
spre marea dezamăgire a copilului
nimeni nu citise articolul cu pricina
deși
numai după titlu
„măicuța cu ghiocei”
ar fi trebuit să primească
like-uri multe
mii și mii

de atunci încoace
copilul trăiește încuibărit în tristețe
nici că mai răspunde la salutul anotimpurilor
la mustrările doamnei învățătoare
când uită să-și facă temele
ori ale mamei
când îi iese din vorbă
și nu se mai duce nici să-l plătești
în piață