ALEXANDRU CAZACU
                                             
 

            Pragul orelor

Un loc bine păstrat în memoria acestor alei
când imaginile din curțile caselor părăsite
se se strâng în sine
ca un arici atins din greșală
și toate prejudecățile își așteaptă victima
în pragul orelor

Un endroit caché pentru începutul
lunii Ianuarie când toate secrete
îți sunt dezvăluite pe jumătate
iar undeva aproape
fluviul transfrontalier se împarte în trei brațe
precum trei cuțite
și-n orice colț al iernii te simți străin
și vrei să ajungi cât mai târziu acasă


           Incertitudine

Pahare pe jumătate pline cu cognac
menite să închidă iarna
în globul cu confetti aflat pe noptiera
unei camere dotată minimalist
la începutul secolului urbanizării accelerate
și al armistițiilor de cafenea
Costumul albastru petrol
și deux-piece-ul galben
rămân pe parchet
odată cu biletele unui zbor
pierdut cu premeditare
când ne învelim cu un peau de chagrin
iar urma fină a rujului
ține loc de răsărit
printre tăceri și zâmbete înțelegătoare
ca niște scări ce duc
atât de departe și atât de aici


 

         Roșul trandafirilor de Campania

Geografia unei așteptări
unde toate cele dragi nouă subzistâ
sub lumina de Ianuarie
cu un soare contre-jour
dincolo de vidul cotidian
ce înconjoară ora la care nu suntem gata
să înfruntăm convenții
ori dezastre ce se anunță în prime-time
cu solemitate și falsă ingrijorare
Singurătatea propriilor umbre
acompaniază un cvartet
Roșul trandafirilor de Campania
ține loc de asfințit
și boabe de grâu
par ochii păsarilor ce ne înconjoară
precum lucrurile pe un copil
la împlinirea vârstei de un an
când trebuie să aleagă de pe o tavă cu obiecte
pe acela care îi va marca existența


             Niciun plan B

La căpătul nopții
incertul „Pe curând!‟
și tot ce urmează
asemenea plimbării nesfârșite
prin sala cu armuri
a unui rege-copil
detronat de-o conjurație
Frigul delimitează teritoriul orei 06: 21 a.m.
când ziua imensă îți oferă
propria ei versiune liliput
Cerul iernii trece prin geam
precum zâmbetul printr-o întâmplare
și încă îți mai aud vocea
marcată de noaptea fără somn
care spunea cât de importantă
este continuarea nu începutul
atunci când nu ai
niciun plan B


Spațiu liminal

Va trece și acest anotimp
căruia îi este greu să ne înțeleagă
precum mărfarele trenului zărit de departe
într-o localitate mică
unde dudele sângerează pe asfalf
iar focuri invizibile de artificii
aduc spațiul liminal lângă umeri
O muzică blues se împrăștie prin holurile clădirilor
unde istoria ar mai putea tresări zărindu-te
Din buchetul cu trandafiri..........                  

mai mult....