JEAN TARDIEU

              (1903 - 1995)

      
           CEEA CE PLEACĂ ȘI VINE


De unde vine (încet) ceea ce vine? 
De unde se ivește ceea ce se înalță?
De unde iese cu repeziciune ceea ce vrea, ceea ce vrea să fie și vrea să fie vizibil?
Asist-nu știu-la cine vede pe cine,
cine vede, cine e văzut, cine mârâie, cine tace,
cine rămâne, cine se risipise,
strălucește pe aici, se stinge dincolo.

Ceea ce vrea să fie -
sunt eu acela care nu mai sunt?

Ceea ce este ținut nu este auzit.
Ceea ce trebuia să vină nu a venit.
Atât de puțin lucru-nu e nimic.
Dar umbra și lumina (pe care le cunosc bine)
se rotesc una în jurul celeilalte,
formând privirii atâtea obiecte pline,
de exemplu tăcerea unei plante,
de exemplu greutatea unei pietre,
sau o simplă mișcare
ce merge, se îndepărtează, revine,
în timp ce eu stau în picioare.

Uneori merg și nu spun nimic.

din: L’Accent grave et l'accent aigu, éd.Gallimard, Paris 1986

                        AVENTURĂ


A fost oare ieri sau într-un timp îndepărtat?
Vibrația aerului, abia dacă se auzea (era strigătul ciocârliei                                         invizibile).
Eram singur, locuit de o mulțime mută în care răbufnea mânia zilelor rele.

În această întinsă câmpie, curgea poate un râu,
iar dincolo se albăstreau munții, dar nu-i vedeam.
Reflexul păcatului meu, identic cu bucuria mea,
se scufunda în întunericul gol.
Trecuse cineva, sau ceva — „Cine e acolo?” — întrebai.
Nimeni nu răspunse.
Dar o frunză căzu
și cortina se întredeschise
asupra liniștitului abis al zilelor mele.


din volumul „Formeries” éditions Gallimard, Paris 1976 6


               LA CONDIȚIONAL


Dacă aș ști să scriu, aș ști și să desenez
Dacă aș avea un pahar cu apă, l-aș face să înghețe
și l-aș păstra sub sticlă
Și dacă mi s-ar da un boț de unt, eu l-aș face
să curgă în bronz
Dacă aș avea trei mâini, n-aș ști unde
să dau cu capul
Dacă penele s-ar ridica în zbor și dacă zăpada s-ar topi
și dacă privirile s-ar pierde
le-aș pune plumb în aripi
Dacă aș merge mereu drept înaintea mea
în loc să fac ocolul globului
aș merge până la Sirius și dincolo
Dacă aș mânca prea multe cartofi
i-aș face să încolțească pe cadavrul meu
Dacă aș ieși pe ușă
m-aș întoarce pe geam
Dacă aș înghiți un sabru
aș cere un bol mare de Roșu
Dacă aș avea o mână plină de cuie le-aș bate înfipte
în palma mea stângă cu mâna dreaptă și invers
Dacă aș pleca fără să mă întorc,
m-aș pierde curând din vedere.


din volumul Monsieur Monsieur éd. Gallimard, Paris 1951

                 NOCTURNĂ


Aici se deschide o lume nouă
dezvăluită de sfârșitul zilei
Timpul se răstoarnă
Ascult
Îmi rețin respirația.

Un ultim răspuns
O scânteie palidă
Un secret făgăduit și ținut
..............

mai mult........