|
***
El nu m-a lăudat, dar nici nu m-a hulit
Cum au făcut-o mulți, prieteni și dușmani.
Doar sufletul lui mi l-a dat, smerit,
Rugîndu-mă: păzește-l, asta-i tot ce am.
Și, de atunci, mă tot încearcă - un gînd:
De-o muri, oare, înger din cer
Va veni ca să-i ia, lin zburînd,
Sufletul curat și blînd cu el?
Ce mă fac de-o fi să se întîmple?
Și de Domnul cum am să-l ascund?
Sufletu-mi nu va-nceta să cînte
Și-oi ajunge-n în raiul lui plîngînd.
(1915)
***
Nu mai știu, mai trăiești, ai murit-
Să te caut mai pot pe pămînt
Ori, căzută pe gînduri, senin,
Împăcată,-n amurg să te plîng.
Ale tale sunt: rugile zilei,
Nopți arzînd în fierbinte nesomn,
Stolul alb de poeme, subțire,
Și albastrul privirii pîrjol.
Nimeni nu mi-a fost mai scump pe lume
Și ca tine nu m-a-nfiorat.
Nici chiar cel ce m-a iubit, se spune,
Și, apoi, prea iute m-a uitat.
(1915)
***
Nu-mi mototoli în pumn scrisoarea,
Tu citește-o atent, multiubite.
Nu mai vreau să fiu în calea ta
Între- atîtea femei, neștiute.
Uită-te bine, nu-te-ncrunta,
Eu sunt, iubita. Eu sunt a ta.
Nu-s vreo regină, nici păstoriță
Nu-s nici o biată călugăriță,-
În rochița cea veche, uzată
Și-n pantofii de tot scîlciați…
Dar arde-mbrățișarea-mi c- altădată,
Și ochii mi-s la fel de-nspăimîntați…
Nu-mi mototoli în pumn scrisoarea,...........
Traducere din l. rusă: LIVIA COTORCEA
|
