FLORENTIN SMARANDACHE
      
            
                      POEME APOFIZATE
 

o poză fierbinte…

o poză fierbinte fumega frumos
fiinţa mea scoase un strigăt stufos
stau aliniaţi în spatele meu ani și ani
și-mi vine să-i alung cu bolovani
să-și tânguie zborul în jos

cui te suferi supus și duios
inimă exactă așezată pe dos
din carapacea ciugulită de pelicani
o poză fierbinte fumega frumos

ca un ziar găurit sufletu-mi crapulos
vai suflete cu creierul scos
oglinda râde cu niște bețivani
de ochii mei rămași orfani
în creierul meu cu sufletul stors

o poză fierbinte fumega frumos

cuvinte ţesute…

cuvinte ţesute cu sila să-şi facă stagiatura
cuvinte ascultate cu privirile literatura
în care cercul e-un poligon fără laturi
și inimi împlumbate dau sfaturi
întinerite litere turuie tura-vura

să împrumute din matematici apogiatura
să nu iasă pe dos electrogravura
să așezi rima-n straturi ca pe zarzavaturi
cuvinte ţesute cu sila să-şi facă stagiatura

 

aurul behăie ascuns în noroi și în pănura
în care se corodează codobatura 
sila umple mări și uscaturi
cu restricții propagandă și alte rahaturi
să pară c-atâta mai este literatura

cuvinte ţesute cu sila să-şi facă stagiatura                                              

mestecenii apofizați…

mestecenii apofizați cu var
noaptea creşte cerul se-nchide în jur
ploaia floare tulbure curge șnur
și gustul e surd sau foarte amar

ura e un sentiment atât de singur
voci mute prevestesc un coșmar
cuvintele îmbătrânesc în dicționar
ploaia cu fruntea de foc și mercur

călătorește prin transobscur
vagoane de măști pe bătrânul scuar
amintesc de eternul cusur

lumânările suferă de cancer pulmonar
tunurile bubuie pacea în tur
trăiască universul concentraționar