ELENA ABRUDAN
                     
                 în dialog cu MIRCEA PETEAN


            DIVINA COMEDIE A LITERATURII     

Ați absolvit Facultatea de Filologie a Universității Babeș-Bolyai. Când ați început să scrieți?

Primul/ primele texte datează de pe la 10 ani. Apoi, în perioada facultății, am scris cuprins de un soi de frenezie imagistică care, adeseori se contrăgea în microtexte aproape ermetice. Dar, cu adevărat am început să leg în poezie, cum îmi place să spun, după ce am cunoscut-o pe Ana, care mi-a devenit soție, în toamna anului 1977, la începutul exilului meu maramureșean.

Puteti să amintiți o întâlnire, cu o carte sau cu un scriitor, care v-a marcat devenirea?

Da. Descoperirea romanelor Virginiei Wolf, de pildă, a în- semnat enorm pentru mine. În anii de studenție, pe pupitrul meu de la BCU era nelipsit un exemplar din Valurile. Apoi, seminariile Eminescu cu Ioana Em Petrescu și, în fine, întâlnirea cu Ana pe care toc-mai am pomenit-o.

Care sunt reperele traseului dumneavoastră poetic?

Convingerea că, hăruit fiind, nu am dreptul să îmi bat joc de darul primit, credința în iubire, prietenie și poezie, atașamentul față de cuvântul scris/ rostit au fost și încă sunt fețele ancorei care au împiedicat cora-bia în care m-am îmbarcat acum nu mai țin minte câți ani să naufragieze. Așa se face că, după debutul, la Dacia clujeană, cu volumul Un munte o zi – apropo de acesta, a fost o surpriză uriașă, dublată de o bucurie pe măsură, să descopăr, după întoar- cerea din vacanța mare petrecută la ai mei, în Jucu Nobil, și revenirea la Școala Nr. 1 din Moisei, unde predam română și franceză, o scrisoare de la Vasile Igna prin care acesta, într-un stil amical-protocolar îmi spunea că sunt unul dintre câștigătorii Concursului de debut al editurii din acel an de grație, 1980 –, au urmat altele, publicate în ritm susținut după Revoluția din Decembrie 1989:

S-au produs modificări (1991), Călător de profesie (1992), Zi după zi (1993), Lasă-mi, Doamne, zăbava! (1995), Dincolo de marginea marginii (antologie de autor, 1996), Ploi, zăpezi, felurite (carte de haiku trilingvă: română, franceză, engleză, însoţită de Însemnări despre haiku, 1998), Cartea de la Jucu Nobil I-II-III (pref. Gh. Grigurcu, 2003, ed. a doua, cu titlul Trilogia transilvană, pref. Andrei Terian; postf. Mircea Muthu, 2018), Lovituri de nisip (2004), Poemele Anei (2007, ed. a doua, pref. Andrei Zanca; postf. Paul Aretzu, 2019), Câmp minat (2009), Linişte redusă la tăcere (2011), Catedrala din auz. Poeme ligure, 2012 (ediția a doua adăugită, Limes, 2014), Munți și zile. Poeme sociale (antologie de autor, 2012) Nerostitele. Noi poeme ligure (2018), Mai vorbim. Alte poeme ligure (2020), Balade (2021), Trilogia ligură (2022), În zori/ At Dawn/ À l’aube/ All’alba (2024). Am enumerat doar o parte din cărțile de poezie, dar neapărat trebuie să pomenesc o carte anume, scrisă împreună cu soția mea, Ana Petean – Ocolul lumii în 5o de jocuri creative – primul ghid românesc de scriere creativă, care a cunoscut deja trei ediții, fiind, de departe, best-seller-ul editurii noastre. Acesteia i-a urmat o altă carte pentru copii și adolescenți, Lumea lui Fa și Pi (2021), care va cunoaște poate chiar în acest an o a doua ediție îmbogățită. Fiecare carte are, fără îndoială, povestea ei, dar una dintre cărțile mele, și anume Călător de profesie, are o poveste dulce-amară: a apărut în 1991 la editura Albatros din București, care avea o conducere bicefală atunci, Dan Petrescu și Georgeta Dimisianu aruncându-și cuvinte grele, chiar invective peste capul meu, în plus, redactorii erau divizați și fără chef de lucru, cel ce ar fi trebuit să stabilească tirajul de circa 2000 de exemplare, Florentin Popescu, a rătăcit sau, mai bine zis, a dosit comenzile dobândite de mine cu mari eforturi, cert e că volumul a apărut în câteva sute de exemplare, la un preț exorbitant, de vreo 10 ori mai mare decât ar fi fost normal, așa că a fost cea mai scumpă carte de pe piața româ- nească din toate timpurile, presa a remarcat imediat anomalia, ba chiar un nefericit jurnalist clujean, poet și el, nu s-a sfiit să mă acuze pe mine de mare profitor!!! – Doamne, prin ce coșmar am putut trece! – și, de parcă nu ar fi fost suficient, lansarea de carte organizată ca un happening la Librăria Universității a fost un fiasco total, căci nu s-a vândut, normal, decât fix un exemplar, și, ca să se pună capac la toate, nominalizată fiind la Premiile Uniunii Scriitorilor din România, a ratat premiul, după nu știu câte turu-ri de scrutin, deoarece acesta a trebuit să fie acordat unui poet de dincolo de Prut...

Care sunt etapele și regulile scrisului personal care jalonează proiectul literar și conduc spre opera finală?

Am avut întotdeauna credința că rostul meu e acela de a crea un domeniu al meu pe care m-am străduit să-l administrez cât mai inteligent, lărgindu-i limitele, ridicând ici un turn, colo un zid de apărare sau săpând ici o fântână, colo un tunel... Am experi- mentat, firește, felurite și, adeseori, ardente, febrile, extenuante chiar, experiențe literare. Le-am expus, exemplificându-le cu texte scrise de-a lungul vremii, într-o carte care se cheamă Divina comedie a literaturii și care se scrie încă... Cartea e construită pe 12 cercuri, fiecare cerc ilustrează o experiență estetică trăită de eroul cărții, aedul, și are o explicație ................                

mai mult....