Nykolai Rubtov

                                                                                                              

Web Design

 

                   Nikolai Rubtsov - alt

 

     NYKOLAI RUBȚOV
             (1936-1971)


                        POEME
    
     ***

Să ne-odihnim acum,
Pămīnt al meu,
De fapte mari,
De drumuri colbuite!
Răsună iarba!
Valul cīntă lin
Și soarele
Zenitul īl aprinde.
Acolo, peste mări
De veselie,
Pămīnt al meu,
Ce lacom am trăit
Și, dincolo de-a ta
Nemărginire,
Cīte minuni
Nu m-au īnlănțuit !

Dar orice-a fost,
De-acolo, de departe,
Ca pe-un noroc
Eu pacea ți-am păstrat
Și-s fericit
Cīnd norii trec ca gīndul
Pe cerul tău
Atīta de curat…

Mă jur acum,
Mă jur pe-ntreaga fire,
Că voi slăvi
Doar cerurile-ți clare
Cīnd lira mea,
Solemnă și domoală,
Va ridica o pīnză-n depărtare!

Și-n jurul dragostei
Neostoite
De lunci pe care
Iarba am cosit
 


Se-nvīrte viața mea
Pe neștiute,
Precum īn jurul axei
Tu, pămīnt…,
 

     ***

“Luna blīndă plutește pe rīu”,-
Un glas tīnăr īngīnă ușor.
Peste liniștea mării de grīu
Vise de-aur īncet se cobor.

Chipuri crunte de-ostași nu mai văd
Sau incendii pe-un cer răscolit.
N-aud pasărea – n vuiet dement,
 Nici cuvinte īn graiul răstit.

Duhul morților, neliniștit,
Nu-și mai face spre inima-mi drum.
Tot mai rar de tristeți cucerit,
Ca un zeu merg prin pacea de-acum.

Roua asta – de unde-o veni? –
Stele mici pe copaci licărind.
Și de unde atītea lumini
Peste patrie-n noaptea de-argint!

Pare-un cīntec de cor murmurat,
Pare-o troică ușor lunecīnd.
Și prin somnul pădurii de brad
Clopoței se aud clinchetīnd…


     CĪNTECUL IERNII

Să nu-mi prezici tristețe și durere.
La noi īn sat luminile mai ard!
Gingaș desface vălul ei de stele
Tăcuta noapte-n aeru-nghețat.

Făclii preasfinte, molcomă lumină…
Pelinu-n cīmp foșnește-ncetișor…
Am mers pe drumuri trudnice, haine
Și rătăcit pe ele e-al meu dor.

Cu zīmbetul sfios m-așteaptă-o fată,
Zīmbesc și eu cu sufletu-mpăcat.
Durerea mea īntreagă e uitată
Și stele albe tremură īnalt.

Cine-mi spunea că lunca viscolită
Și părăsită-n ceață-a amuțit?
Cine-mi vorbea de vise risipite?
Prietene, cu toate-au nălucit.

Să nu-mi prezici tristețe și durere.
La noi īn sat luminile mai ard!
Gingaș desface vălul ei de stele
Tăcuta noapte-n aeru-nghețat.

   Traducere din l. rusă: LIVIA COTORCEA.......…
         

mai mult........

[HOME] [DESPRE REVISTA] [REVISTA] [Walter Serner] [Andrei Zanca] [Miron Kiropol] [Adrian D. Rachieru] [Magda Ursache] [Nicolae Silade] [Mircea M. Pop] [Eugen D. Popin] [Delia Muntean] [Mircea Pora] [Paula Barsan] [Rosemarie Haines] [Anna Ahmatova] [Nykolai Rubtov] [Christian W. Schenk] [Alexandru Cazacu] [Muzeul diasporei] [Leonida Ivel] [Mihai Merticaru] [Ivan Pozzoni] [Dorina Magarin] [Dorin G.Tilinca] [Dan Danila] [Odile Popescu] [M. Papastephanou] [Christian W. Schenk] [Nelu Bradean Elbiger] [Florentin Smarandache] [Ioan Moldovan] [Diana Carligeanu] [COLECTIA] [BIBLIOTECA] [CONTACT] [REDACTIA] [IMPRESSUM] [LINKURI UTILE]