Dorin G.Tilinca

                                                                                                              

Web Design

 

                                      Dorin G. Tilinca - PhP 2                          

                                                                                                                                                                                   

         DORIN GABRIEL TILINCA
                       

        Philosophia perennis – o prezentare rezumativă


     Opulența cunoștințelor științifice īn continuă creștere despre om și natură justifică īntrebarea privitoare la sensul filosofiei: să fi devenit oare această disciplină cu totul superfluă? Oricine a auzit măcar o dată expresia „Aici nu facem filosofie!”, prin care se sugerează pe de o parte că filosofia nu ar avea nimic de-a face cu viața practică, deoarece obiectul ei plutește īn sfere abstracte; pe de altă parte, ea exprimă opinia conform căreia argumentațiile filosofice ar fi prea complicate, fără a aduce vreun avantaj practic. Există chiar și un termen peiorativ pentru această activitate, termenul „filozof” fiind uneori utilizat ca injurie, sinonim cu „bun la nimic”. Această fațetă a mentalității cotidiene se datorează mai puțin realizărilor impresionante ale științelor naturii, cīt mai ales aplicațiilor tehnice ale acestui tip de cunoaștere, aplicații care au ușurat viața oamenilor. Īn consecință, pentru majoritatea contemporanilor speculația pură ar fi lipsită de orice avantaj.
     Dar dacă filosofia s-ar ocupa de o cunoaștere complet inutilă, cum se explică atunci lunga și venerabila istorie a acestei discipline, precum și supraviețuirea ei de-a lungul mileniilor. Cum această disprețuire a filosofiei este specifică doar epocii noastre, trebuie să fi avut loc o mutație īn istoria cunoașterii, mutație prin care această disciplină s-a īndepărtat de originea și scopul ei inițial. De aceea ar trebui, ca punct de plecare a oricărei dizertații filosofice, o evidențiere a esenței acestei discipline, așa cum s-a manifestat ea īn lumea greacă antică.
     Una dintre cele mai pertinente definiții ale filosofiei o găsim la Aristotel, care prin īnțelepciunea īnțelege „cunoașterea teoretică a primelor principiilor și cauze”. Dar dacă principiul este prima verigă dintr-un lanț succesiv de determinări, un element fundamental care, la rīndul său, ar fi liber de orice condiționare, atunci această expresie este tautologică, deoarece „principiu” īnseamnă deja „primul” element. Ce a vrut să sugereze, așadar, Aristotel prin prote archai (primele principii)?

           

Fiecare domeniu al cunoașterii și orice activitate se bazează pe cīteva principii pe care le acceptăm ca atare, fără necesitatea unei demonstrații.
De pildă īn geometrie se presupune că suma unghiurilor unui triunghi este de 180°. Și aceasta fără a verifica mulțimea infinită de configurații posibile ale triunghiurilor. Sau că corpurile materiale au o anumită greutate, care nu poate fi niciodată zero. Astfel de principii sunt īnsă limitate la un anumit domeniu al realității. Totuși, pentru a le putea stabili – fapt posibil doar pe baza inteligenței – activitatea comprehensivă are la bază principii mai originare decīt acestea, principii ce nu mai sunt condiționate prin alte entități, adică nu pot fi remise la ceva mai originar. Prin urmare, ele sunt cu adevărat primele elemente ale īnțelegerii īn general.
     Dar oare cum ar putea fi dezvăluite aceste prime principii? Ei bine, dacă īntreaga cunoaștere nu este posibilă decīt prin intermediul inteligenței, atunci se poate presupune că evidențierea entităților originare care fac posibilă comprehensiunea īn general, ar putea reprezenta calea privilegiată ce conduce dea dreptul la primele principii.
      Īnsă inteligența constituie domeniul de preocupare al psihologiei. Psihologia este o știință care evaluează indivizii umani din perspectiva fluxului gīndirii (viteza de reacție, capacitatea de asociere și de memorare, pe care le echivalează cu inteligența), apreciind totodată cu mare acuratețe și starea sufletească a individului uman. Pe scurt, psihologia poate evalua capacitățile mentale ale unei persoane prin compararea acestora cu parametrii medii ai unui eșantion reprezentativ dintr-o populație. Chiar și luīnd capacitatea de analiză și sinteză drept fundament al procesului mental, psihologia nu aprofundează aceste activități spre a dezvălui principiile care le fundamentează. Cum analiza și sinteza sunt deja activități complexe – rezultate pe baza facultății de a emite judecăți – la baza lor trebuie să stea entități mai originare. Īnsă urmărind scopuri practice, psihologia nu se īncumetă la o cercetare mai aprofundată spre a scoate la lumină aceste fundamente, fapt care – īn domeniul ei de activitate - nu i-ar aduce niciun beneficiu, fiind doar de interes academic.
      Fiind o cunoaștere a primelor principii, filosofia nu se poate opri la acest nivel. Așadar, īntrebarea privitoare la primele principii ale inteligenței marchează limita dintre conceptul psihologic și cel filozofic de inteligență. Conceptul filosofic al inteligenței vizează, așadar, fundamentele comprehensiunii īn general. Totuși, chiar și conceptul filosofic al inteligenței se referă doar la abilitățile cognitive ale ființei inteligente, abilități constituite evolutiv. Īntrucīt īn prezent avem acces doar la specia noastră, omul modern, și īntrucīt acesta este totodată o ființă biologică ce a apărut la un moment dat īn natură, este discutabil dacă abilitățile cognitive ale omului pot fi considerate reprezentative pentru orice formă de comprehensiune posibilă. Se pune, astfel, īntrebarea dacă orice formă posibilă de inteligență din univers trebuie să fie dotată cu aceleași abilități ca și specia noastă pentru a putea īnțelege. Sau este posibil ca o inteligență străină să se bazeze pe principii care ne-ar fi inaccesibile nouă, oamenilor? Sunt oare fundamentele īnțelegerii ceva ce a apărut prin evoluția................
            

mai mult........

[HOME] [DESPRE REVISTA] [REVISTA] [Walter Serner] [Andrei Zanca] [Miron Kiropol] [Adrian D. Rachieru] [Magda Ursache] [Nicolae Silade] [Mircea M. Pop] [Eugen D. Popin] [Delia Muntean] [Mircea Pora] [Paula Barsan] [Rosemarie Haines] [Anna Ahmatova] [Nykolai Rubtov] [Christian W. Schenk] [Alexandru Cazacu] [Muzeul diasporei] [Leonida Ivel] [Mihai Merticaru] [Ivan Pozzoni] [Dorina Magarin] [Dorin G.Tilinca] [Dan Danila] [Odile Popescu] [M. Papastephanou] [Christian W. Schenk] [Nelu Bradean Elbiger] [Florentin Smarandache] [Ioan Moldovan] [Diana Carligeanu] [COLECTIA] [BIBLIOTECA] [CONTACT] [REDACTIA] [IMPRESSUM] [LINKURI UTILE]