Victor Ravini

                                                                                                              

Web Design

 

                              Ravini Victor - alt

 

                 VICTOR RAVINI



         Etimologiile elucidează istoria sau o falsifică


     În Albania, Bucurie (scris uneori Bukurije) e nume de fată. Iorgu Iordan zice că Bucur vine din albaneză, unde bukur înseamnă frumos.1 Alexandru Graur spune: „Bucureşti e format, evident, de la un Bucur, dar povestea cu Bucur Ciobanul a fost inventată numai pentru a explica numele oraşului.”2 Afirmaţia lui se confirmă fără echivoc. În afara capitalei, sunt 9 (nouă) sate străvechi cu numele Bucureşti, răspândite prin toată țara şi nu au vreo poveste de acest fel.3 Opt au fost înglobate în comune cu alt nume, pe când încă nu se introduseseră codurile poștale, întrucât se făceau confuzii cu capitala. A rămas doar comuna Bucuresci, în judeţul Hunedoara, care păstrează ortografia veche. Sunt câteva zeci de toponime derivate de la Bucur: 10 localități și mai multe toponime minore: dealuri, măguri, movile, păduri, două vârfuri de munte, un lac, o vale, o mahala și câteva locuri izolate.4 Sunt și nume de familie Bucur, Bucureanu, Bucurel, Bucurescu, Bucuroiu, Bucurov. Pseudonimul Bucura Dumbravă, al scriitoarei române de origine maghiară și de limbă maternă germană, a devenit numele celui de al doilea vârf ca înălțime din Bucegi, după Omu.
     Albanologul austriac Johann Georg von Hahn spune că bucuria în albaneză înseamnă frumuseţea, iar bucura înseamnă frumoasa.5
     Albanologul franco-albanez Mathieu Aref spune că în albaneză Bucur eşt înseamnă cea care este frumoasă, frumoasa, frumoasă este ea.6
Etruscologul belgo-albanez Albert Nikollay mi-a scris personal: „Bucur = frumos, bukurosh‐bukuroshët (masculin) și bukuroshe-bukuroshet (feminin) = frumuseţe‐frumuseţi, Bukur + est = Bukuresht = Frumos este.” Chiar aşa este şi a fost capitala României. Denumirea Bucureștiului atestă că încă de la întemeiere, așa cum o fi arătat pe atunci, oamenii din vechime au considerat că deja era o localitate frumoasă.
Semnalez aici că formele ești, este din română ale verbului a fi pot să fie puse în legătură cu formele albaneze eșt, est. Însă aceste cuvinte românești nu pot proveni din limba albaneză. La fel ca și alte cuvinte românești comparabile cu limba albaneză sau cu limba tracă și illirică, toate pot proveni dintr-o limbă mai veche și dispărută, limba pelasgilor, din care s-au desprins româna și albaneza.7


Limba pelasgilor n-a dispărut fără urme cum s-a crezut, ci a alăsat urme de neșters în limba albaneză și în română, cât și în greacă, îndeosebi în toponime, și în alte limbi.8
     Mai semnalez că românescul barcă poate fi pus în legătură cu albanezul barka, barkë, pronunțat barcă. Albanezul kukuvaj înseamnă cucuvea, bufniță. Ar mai fi și altele, încă neluate în discuție de către lingviști, însă discuțiile ar putea fi mai degrabă intermnabile decât fructuoase.
     Revenind la oile noastre – cum zic francezii – de unde avem cuvântul atât de important în limba română: cioban? În Dicționarul Tezaur al Limbii Române (DLR), la care au trudit câteva generații de lingviști vreme de un secol și mai bine, reeditat în 19 volume, cuvântul ciobán (masculin) defineşte patru noţiuni: 1. în franceză înseamnă berger, 2. numele unor câini mari ciobăneşti, 3. viţel de bivol, 4. steaua Vega.9 Dexonline prezintă 55 de definiții sau noţiuni diferite pentru cuvântul cioban.10 Un asemenea polisemantism nu am mai găsit la niciun alt cuvânt românesc sau din alte limbi. Cuvântul corespunzător pentru cioban, din orice altă limbă, nu are un asemenea polisemnatism și nicidecum așa multe derivate de la el. Nu știu de ce nimeni nu a scos în evidență acest lucru extrem de semnificativ și rar, poate unic în lexicografia universală.
     Investigarea etimologiei cuvântului cioban a început acum un secol şi jumătate. Nu s-a putut ajunge la un consens în legătură cu provenienţa lui. Voi face aici referiri doar la șapte lingviști reprezentativi, membri ai Academiei Române și deci cu o competență și o autoritate științifică incontestabilă:
     Alexandru Cihac zice că, cioban e preluat de la turci.11 Tot de la turci cică au luat şi albanezii cuvântul bucuros.12
Bogdan Petriceicu Hasdeu arată că nu era posibil să înveţe românii oieritul de la turci. Zice că cioban în română vine de la cumani şi că turcescul čoban vine din persană.13
     Sextil Puşcariu anulează etimologia lui Hasdeu şi repetă părerea lui Cihac.14 Puşcariu era iniţiatorul şi coordonatorul DLR, unde şi‐a impus verdictul: cioban vine de la turci.
     Gheorghe Ivănescu (care mi-a fost profesor) respinge etimologia turcească şi ne întoarce înapoi la cumani.15
Pe care din ei să îl credem? Singura lor dovadă că vine de la turci sau de la cumani este prezența cuvântului cioban în limba turcă și presupusa lui prezență în limba cumană, care este înrudită cu turca. Însă acest cuvânt nu există în Codex Cumanicus. Nu e atestat nicăieri în limba cumană. Și chiar dacă s-ar găsi vreo atestare, asta nu dovedește că românii l-au luat de la cumani, ci invers, că ei l-au luat de la români. În Codex Cumanicus sunt cuvinte cumane de origine latină. Singurul popor vorbitor al unei limbi romanice cu care au venit în contact cumanii sunt românii. Așadar cumanii au luat cuvinte de la români. Există precedente. După logica cu care sunt susținute etimologiile turcă și cumană, ar veni cam așa: dacă eu am în buzunar niște bani, iar dumneavoastră de asemena aveți bani în buzunar, concluzia e că banii mei provin de la dumneavoastră sau de la o rudă a dumneavoastră.
     Nu este prima oară când unii lingviști aduc ca dovezi propriile lor presupuneri cu implicații în afara domeniului în care sunt specializați. Așa au lansat două false etimologii ale orașului Caracal. Iordan afirmă că vine din limba cumană kara (negru) și kala (fortăreață, castel).16 Graur susţine că numele oraşului Caracal este „evident turcesc” şi „însemna ..........
                           

mai mult....

[HOME] [DESPRE REVISTA] [REVISTA] [Giuseppe Ungaretti] [Andrei Zanca] [Vasile Gogea] [Miron Kiropol] [Mirela Roznoveanu] [Muzeul diasporei] [Nicolae Silade] [Maggie Butt] [Gheorghe Schwartz] [Magda Ursache] [Liviu Antonesei] [Nicoleta Dabija] [Radu Ciobanu] [Branislav Nusic] [Nicolae Coande] [Adrian Grauenfels] [Mircea Petean] [Rosemarie Haines] [Clelia Ifrim] [Zenovie Carlugea] [Mihai Eminescu] [William Totok] [Dan Danila] [George Vulturescu] [Adalbert Gyuris] [Mihaela M.-Stroe] [Adjei Agyei-Baah] [Mircea Pora] [George Schinteie] [Maximilian Menut] [Ion Caraion] [M. Roznoveanu II] [Emil Brumaru] [Florica Bud] [Heinz Uwe Haus] [Dabija&Antonesei] [M. Papastefanou] [Nichita Stanescu] [Caliopia Tocala] [Reiner Kunze] [Victor Ravini] [Fl. Smarandache] [Victor Albu] [Alexandru Cazacu] [Alfred Poplinger] [Sorin Finchelstein] [Johann Steiner] [Mircea M. Pop] [Herbert-W.Mühlroth] [COLECTIA] [BIBLIOTECA] [CONTACT] [REDACTIA] [IMPRESSUM] [LINKURI UTILE]